Tânărul bogat
Marcu cap. 10:17-17


Pe când Isus se pregătea
Spre altă cetate să pornească
Inspre El, un om alerga
Care dorea să Îi vorbească

Când lângă Domnul a ajuns
Cu bună ştiinţă L-a numit
"Bun", chiar aşa omul a zis
Şi multe lucruri, au vorbit

Isus i-a spus, că Dumnezeu
E singurul care e bun
Şi bun va rămânea mereu
Căci toate, Lui I se supun

Acest tânăr ce alerga
Pe Domnul Isus L-a întrebat
Cum ar putea el căpăta
Dreptul la viaţă, neîncetat?

Cum ar putea ca să trăiască
Şi să nu moară niciodată?
Ce trebuie să înfăptuiască
Ca viaţa, să îi fie dată?

De lege, Isus I-a vorbit
Poruncile să împlinească
Şi I-a mai spus că negreşit
Averea, să si- o împărţească

Să vândă totul ce avea
Săracilor, banii să împartă
Căci numai asta îi lipsea
Şi va avea o nouă soartă

Apoi, pe Domnul să-L urmeze
Să facă-n toate voia Sa
Şi faţa să-şi însenineze
Şi loc la Ceruri, va avea

Un loc, la Domnul va găsi
Si acol' comoara îşi va face
Şi cu Isus va locui
În fericire şi în pace

Dar, vestea aceasta l-a întristat
Căci multă bogăţie avea
Ce-a auzit, l-a supărat
La viaţă, nu se mai gândea

Mai bine-şi pierde veşnicia
Decât avutul să împărţească
Să îşi distrugă avuţia
Nici nu putea, să se gândească

Acei care au fost prezenţi
Discuţia, au auzit...
Au înţeles si au fost atenţi
La tot ce Domnul a vorbit

Unii pe alţii se întrebau
Cine ar putea fi mântuit?
Răspunsul, însă nu-l găseau
De aceea Domnul, le-a vorbit:

Ce pentru om nu-i cu putiinţă,
Poate să facă Dumnezeu
Căci El, dacă are voinţă
Nimica, nu Îi este greu.

Amin

Câmpia Turzii, 18 mai 2014