Ce-ar fi dacă aş scrie, doar pe-nţelesul meu?
M-aş învârti în jurul cuvintelor, doar eu!
Ar fi o-nşiruire de vorbe însă. . . ştii?
Nu ai pricepe versul şi chiar te-ai plictisi!
Şi ce folos de-aş scrie metafore mereu,
De n-aş vorbi în versuri de Domnul Dumnezeu?
Cântările-s frumoase, cuvintele la fel,
Dar de lipseşte harul, n-ai crede că mă-nşel?

Desigur, poezia nu-nseamnă doar cuvinte!
Dacă te mişcă versul, îţi vei aduce-aminte
Ca pe-o mireasmă vie, balsam vindecător,
Emoţiile transmise cu drag, de scriitor.
Vei bate în cadenţă cu ritmuri şi cu rime,
Laşi văile de plângeri şi urci spre înălţime,
Păşind prin amintire, zburând spre viitor,
Dai slavă Celui care îţi este Creator.

Poate n-ai ştiut de Lege, de Har şi de Cuvânt,
Dar eu îţi spun prieten, că este-un Legământ,
Făcut de Domnul Slavei cu Tatăl, El Shaddai,
Isus ne pregăteşte cu El, un loc în rai!
Cuvintele-mi sunt simple dar pe-nţelesul tău,
Aşa pot cel mai bine să scriu de Dumnezeu.
De-aş epata şi-aş spune că vreju-i lujer drept,
Ce ai deduce oare? Sunt doct? Sunt mai deştept?

M-aş răsuci întruna în jurul a ceva,
Doar cu dorinţa-acerbă de-a povesti cuiva,
Din gândurile mele. . . Dar dacă nu-s concret,
Vei arunca răvaşul, vei zice că-s proclet!
Aşa, am împăcare, sunt clar şi explicit!
Împărtăşesc cu tine tot ce am dobândit,
Credinţa îmi dă aripi, mă-ncred în Sfânt Cuvânt,
De-aceea pot a scrie, de-aceea pot să cânt.

Înflorituri? Scriptura ne spune de Isus,
De moarte, de-nviere, de dragostea de sus,
Cuvinte curg ca râul, aşa doresc şi eu,
Să scriu despre iubirea ce-o port în pieptul meu.
În vorbe simple, prieten, doresc să scriu acum,
Gândeşte-te o clipă, cum ţi-e al vieţii drum?
E drept, înspre lumină, ca lujerul descris,
Sau ca un vrej ce-mbracă cărarea spre abis?

06/06/14, Barcelona- Lucica Boltasu