Eşti mai înalt de toate
De-i cânt sau de-s dureri,
Eşti mai presus Părinte
De orişice întrebări!
Când valul te apasă
Şi-ţi plânge inima,
Iubirea nu te lasă
Căzut în noaptea grea.
De El te prinde bine
Te înalţă prin credinţă!
De vrei să urci pe munte
Coboară-n umilinţă!
Domnul cunoaşte lupta,
Calvarul care îl urci
Îţi lasă în zori puterea
Mantia să-I apuci!
Nu lăsa privirea
Rănită în trecut
Urmează ascultarea
Ca Lui să-I fi plăcut!
Părintele veghează
Oricâte trec sau vin
De tine Lui îi pasă
Şi-n zilele de chin.
Dar prinde-te mai tare
De sfântul Său Cuvânt!
Căci Voia Lui se face
În cer şi pe pământ!
Eşti crinul suferinţei
În palmele-I săpat
În haina umilinţei
Eşti fiu de Împărat!
Ai preţ în ochii Slavei!
C-un dor neţărmurit,
Părintele te aşteaptă
La masă-n Răsărit!