Coroanele lumii si gloria de-o clipă,
Un abur ce trece de parcă n-a fost...
Doar cursa ce duce spre-ai cerului lauri,
Aduce la urmă un sens glorios.

Lumea asează pe trepte înalte,
Pe acei ce aleargă spre-al lor interes.
Dar nimeni nu vede valoarea reală,
Acelor ce-n viață, Hristos e un sens.

Să lupți pentru tine urmărind înălțarea,
I-atât de usor precum pleava în vânt.
Dar greu e să birui eu-l din tine,
Păcatul ce culcă mulțimi pe pământ.

Să fii campionul principiilor sfinte,
Neclintit în credința ce mută chiar munți.
Acesta-i succesul ce duce spre aur,
Si premiul pentru care merită să lupți.

Campion esti atunci când trăiești adevărul,
Când inima ta, aprinsă-i de cer,
Limbajul e dulce si mintea curată,
Iar gândul se-ndreaptă numai la El.

Campion esti atunci când lupți fără plată,
Atunci când în rugă pe genunchi te jertfesti.
Când lacrimi se scurg pe vârfuri de gene,
În Nopțile-n care, târziu ațipesti.

Campion esti atunci când trăiești fără patimi,
Iubind pe acei, care rău ti-au urzit
Urând toată bârfa, beția, curvia,
Atunci când în lume, trăiești diferit.

De M.Horlaci.