Acas` la mama m-am trezit
Din firul ăstei vieți
Copilăria mi-am trăit
Așa cum soarta mi-am trăit
Cu bucurii și cu tristeți.

Dar, de copil mi-aduc aminte
Frumoasele amintiri de-atunci
Ce-a fost hazliu încă țin minte
Și n-am să uit de-aci 'nainte
Cum ne-mbiam prin văi și lunci.

De la părinți am învățat
Că munca-i o comoară
Și de atunci s-a tot legat
Ce ceas cu ceas am adunat
Și greu o să mai moară

Și ce surprize-am mai trăit
Când m-am facut mai mare!
Abia cand soarta mi-a șoptit
Ce pentru mine-i hărăzit
Ales-am bine oare?

De la-nceput am acceptat
Și am jurat iubire,
Am zis că cerul a lăsat
Din bunul Lui nemăsurat
Pe-o casă fericire!

Dar soarta vieții-i crucea cea
Ce ți-o primești. Și-o faci!
Cu cât te zbați e tot mai grea
Cu cat-o-accepți nu-i grea ca ea
Și vorba-i bună. Și să taci.

Și bun și greu, și câte-am dus,
De multe-n astă viață...
Nu-i rău să speri la tot mai sus
La spre-un mai fericit apus
Și-o dulce dimineață!

Dar asta, Doamne Te rugăm
Ne vino-n ajutor,
Noi ne zbătem și ne luptăm
Binele Tău îl așteptăm
Spre-al nostru tuturor!