Ce mic am fost când te-am văzut
Pe tine-ntâiași dată
Și-n fragetul meu început
Și sufletul ți l-am văzut
Și fața minunată .

Langă pătuțu-mi ai vegheat
Cu-o tainică răbdare;
Și după ani mă-ntreb curat,
Că-i drept și sfânt și-adevărat
Te-am răsplătit eu oare?

Când soarta vieții m-a mânat
Pe nu știu ce cărare
Tot după ani eu am aflat
Ce bună-a fost cu-adevărat
Înțeleapta ta-ndrumare.

Dar parcă-așa puțin ai stat
Alăturea de mine...
Când ghemul vieții s-a gătat
Atunci sfios m-am întrebat:
De-i cineva ca tine?!

Și dacă-atât a fost sortit
Ca tu să stai cu noi,
Noi credem înca-un întâlnit
Și-n veci va fi de nesfârșit
În viața de apoi!

-Dar oare, Doamne, cum va fi
Cand voi vedea pe mama?
-Ea pururi tânară va fi!
Și noi pe Tine te-om slăvi
În veci și totdeauna.