Am fost un rob întreaga viață, slujind păcatului mereu,
Cu dăruire și speranță, visând doar bani în jurul meu,
Și cugetul întreg și mintea, cu tot ce am putut din fire,
Am alergat după Mamona, căci am crezut că-i fericire.

Și am iubit arginți pe care îi obțineam prin furt, cu cartea,
Eu nu știam că sunt pierdut și rodul la sfârșit e moartea;
Și colindând ades prin noapte, să caut rostul prin Paris,
Am fost legat de zeci de ori și-nchis în fiare ca-n abis.

Străin și singur printre gratii, spre cerul înstelat de sus
Priveam ades, spre libertate eram purtat, pe gânduri dus,
Dar nu știam că libertatea e dincolo de cer, de stele,
Că la Golgota, Domnul slavei viața și-a dat în chinuri grele.

Eu nu știam că, la Golgota, Isus a dus păcatul meu,
Eu n-am știut că libertatea o dă doar El, prin Fiul Său,
Eu nu știam ce mare-i harul și că există altă viață,
Trăiam orbit într-o minciună, acoperit cu-n văl de ceață.

Eu n-am știut că pocăința aduce pacea lui Isus
Și că regretul și căința conduc la nașterea de sus;
Eu n-am știut că Adevărul te face liber de păcate,
Și că există altă viață, unde nu mai există moarte.

Eu n-am știut, dar Adevărul l-am auzit vestind credința
Și m-a străpuns adânc Cuvântul, mi-a dovedit că pocăința
E singura modalitate să ies din moarte și păcat
Și, doar primind în dar credința, să pot a fi eliberat.

Și m-am smerit atunci în lacrimi în fața Celui veșnic Sfânt,
Am regretat tot rostul vieții ce l-am trăit pierdut, furând,
Și El în marea Lui iubire, cu drag mi-a zis: " Inuț, nu plânge,
Eu am plătit în locul tău, când am murit străpuns în sânge.

Acum ești liber căci Cuvântul, e viu și veșnic lucrător,
Te vreau să fii o mărturie, trăind în turma oilor,
Și de veghezi păzind credința și mărturia Lui Isus,
Atunci când voi veni cu slavă, vei fi răpit la ceruri, sus."

Și pentru tine dragă frate, și pentru tine sora mea,
El a murit pentru păcate, să fim cu El de-a pururea,
Te cheamă azi, vestind căința, Mielul ce-a fost înjunghiat,
Ca să trăiești o nouă viață, departe de orice păcat


Amin.