Citeşte-mi gândurile, Tată
Şi simte-mi inima vibrând,
Acum, mai mult ca niciodată,
Mi-e rugăciunea-nlăcrimată,
Căci zilele se duc, pe rând.
Şi nu ştiu Doamne ce-o să fie,
Privesc în jur la toţi ai mei. . .
De voi pleca în veşnicie,
Cin-se mai roagă în chindie
Şi cine-o plânge petru ei?

Căci mijlocesc laTine, Tată,
Prin Duhul Sfânt, să-i luminezi,
Să nu îi laşi să stea la poartă,
Când va fi vremea de socoată,
Să-i ocroteşti şi să-i veghezi.
Arată-le Părinte, drumul
Pe care să-l urmeze toţi,
Căi largi, există cu duiumul,
La capăt îi aşteaptă scrumul,
Ghidează-i Tată, căci Tu poţi!

Acum le pare-o nebunie,
Tot ce le spun despre Cristos,
Aşa cum mi-ai dat Doamne, mie,
Dă-le şi lor din Apa Vie,
Un duh statornic şi voios.
Şi înoieşte-le gândirea,
Să vadă sus, mai sus de nori,
Să-şi lepede degrabă firea,
S-aleagă azi nemărginirea
Şi veşnicia de splendori.

Viaţa pare luminoasă,
Sclipeşte falsul peste tot!
Minciuna e la ea acasă,
Idolatria-i prăpăstioasă,
Fereşte-i Tată, ca pe Lot!
Căci ziua judecăţii vine
Şi-i vreau pe toţi acolo sus,
De trec prin valea cu suspine,
În braţul Tău, Tu ţine-i bine
Şi le vorbeşte de Isus.

Citeşte-mi gândurile, Tată
Şi simte-mi inima vibrând,
Acum, mai mult ca niciodată,
Mi-e rugăciunea-nlăcrimată,
Căci zilele se duc, pe rând.
Şi nu ştiu Doamne ce-o să fie,
Privesc în jur la dragii mei. . .
De voi pleca în veşnicie,
Cin-se mai roagă în chindie
Şi cine-o plânge petru ei?

La Tine totu-i cu putinţă!
De voi pleca-ntr-o bună zi,
Eu ştiu că marea mea credinţă,
Îmi va aduce biruinţă. . .
Ştiu că-i vei face-ai Tăi copii!
De-aceea, nu-ncetez Părinte,
Ca să Te rog, să Te implor,
Să pui în ei un dor fierbinte
Şi în aducerile-aminte,
Să vadă dincolo de nor.

Să îşi dorească-o libertate,
Ce în Cristos o pot găsi!
Ierusalim, sfântă cetate,
Să nu ţii porţile-ncuiate
Când noi spre tine vom păşi!
Şi îngeri mii să ne-nsoţească,
Să-L lăudăm pe Dumnezeu,
Credinţa tot mai mult să crească
Şi Duhul Sfânt să ne sfinţească,
Amin! Ossana, Domnul meu!

13/06/14, Barcelona-Lucica Boltaşu