Din tot ce faci, reiese cine eşti
Şi gândul tău răzbate în cuvinte,
Când eşti legat de cele pământeşti,
Te depărtezi uşor, de cele sfinte.

Cuvântul din Scriptură-I demodat,
La loc de vază este trupul, mintea,
Nu te întrebi de-i bine sau păcat
Şi-a sinelui, care îi e sorgintea...

Te-apleci în meditaţii zi de zi,
Dar nu umplut de Duh şi pocăinţă,
Ci cauţi în astre soarta, chiar de ştii,
Că doar Cuvântul este biruinţă.

Nu mai e loc de rugă şi de plâns,
De mulţumiri aduse-n ceas de seară,
În suflet doar gunoaie tu ai strâns
Şi pe Isus Îl scoţi mereu afară.

De cineva-ndrăzneşte-a te trezi,
Punând Scriptura candelă pe cale,
Tu sari ca ars, căci spui: "Toţi suntem fii
De Dumezeu, pe deal sau jos în vale!

Şi El, tu zici, în sfânta-I bunătate,
Se-ndură de copii, la orice ceas!"
Dar Dumnezeu n-acceptă surogate!
Mai fă la cruce prietene, popas!

Îţi aminteşte dar de juruinţa,
Ce ai făcut cândva Celui Preasfânt,
Revizuieşte-ţi crezul, pocăinţa,
Căci în curând tu laşi acest pământ!

Nu te-amăgi cu visuri de doi lei,
Numai la cruce vei găsi Iubirea!
'N-afar' de El, să n-ai alţi dumnezei,
Doar prin Cristos găsi-vei fericirea!

14/06/14, Barcelona- Lucica Boltasu