Un sol de pace de demult
Din cei mai de cu seamă
Din al vremelniciei lut
Spre un tarâm necunoscut
El sufletul mi-l cheamă.

Ecoul dulce-i Lui chemări
Mereu tot mai aproape
Mă-mbie spre albastre zări
Spre frumuseți din depărtări
Spre dulci și limpezi ape.

În pieptu-mi însă mi se zbat
Patimi și doruri multe
Cu lăcomie ele cat
Să-mi țină sufletul pătat
Și de ce-i rău s-asculte.

Chemări spre rău sau spre ce-i bun
La poarta vieți-îmi bat
Ajuta-mi Doamne ca să spun
Un da la tot ce crezi că-i bun
Și tot ce-i bun să cat.

Mă cheamă cerul și pământul
Și-ai mei cei dragi mă cheamă
O Doamne, jăruie avântul,
Înflăcărează Tu cuvântul
Și fă să bag de seama.