E iar furtună în inima mea,
E iar pustiu și vreme rea,
Sunt iar pe mare, departe de mal,
În corabia uitării, uitând de calvar.

Calvarul ce Tu, Isuse, l-ai îndurat...
Pentru noi păcătoșii ce Te-am înfruntat.
Durerea Ta mare pe noi ne-a vindecat,
Îți vom putea mulțumi vreodat'?

Și eu păcătosul, iubirea-Ţi nu o înțeleg,
Mă întreb, pe ce drum să merg și ce să aleg?
Ce să aleg și ce să culeg din inima mea?...
Nu am nimic în inima mea, nu am nimic în ea.

Ce poți pune Tu într-o inimă goală?...
Poți pune bucuria ca un șivoi să dea năvală?
Sau poate poți pune credință, măcar un pic...
Sau poate ar fi mai bine să nu pui nimic...

Poate în bunătatea Ta cea mare, ai vrea...
Ai vrea Isus?... Să-mi iei la Tine, inima mea?
Și atunci să sădești în ea iubire veșnică de Cer
Așa o iubire la care de atâta timp eu sper...

Și sper... și aștept, și știu că ziua minunată,
E aproape aici, este pe drum, toate ne arată,
Tu vii, nu zăbovești... credință noi s-avem
Ca-n ziua pregătită cu Tine să mergem!