Vis înaripat de vară,
dor de-albastru azuriu,
îmi inunzi –a câta oară?-
sufletul, cândva pustiu.
Vis ceresc pitit în mine
de când aripi am întins
şi suind în cer la Tine
lutul meu Tu ai atins
şlefuind în mine forma
chipului divin şi drag.
Vremea a trecut şi-acuma
vara nu-mi mai stă în prag
ci-n odaia mea curată
aşternu covor de flori.
Vis de vară-naripată,
mi-ai deschis spre cer splendori!

Galaţi, 17 Iunie 2014,
Din volumul „Zbatere de aripi”
Cristina Magdalena Frâncu