Umbre sumbre,
Mă agață, se rotesc
și prin stufărișul vieții,
mișelește printre crengi
stau și mă privesc.

Umbre sumbre,
Se răstoarnă și măresc,
În oglinda remușcării,
și-ntr-un glas sinistru, rece
Îmi vorbesc și îmi șoptesc.

Umbre sumbre,
Vinovatul cuget plânge;
Peste tot ticăloșia
Stă în umbre și-n tablou
și pe mâini e numai sânge.

Umbre sumbre,
Să plecați în stol de ciori,
Soarele Neprihănirii
se ivește, și-năuntru
este cântec de viori.
(scrisă la data de 19.06.2014).