Când fi-voi numai amintire
Și umbră ridicată-n slavă
Abia atunci sfârşi-va lupta
Și tot ce-aici e numai pleavă.

Îmi voi lăsa deplin obrazul
Și fruntea grea și transpirată
Pe perna Palmelor Divine
Pe pieptul Tău, iubite Tată...

Și mâna descleștată în odihnă
Se va-nălța în sfântă închinare,
Cu toți ai Tăi ce strălucesc
În nesfârșita gloriei desfătare.

Ce mult doresc cu glasul meu
Scăldat în grai dumnezeiesc,
Scăpat de firea cea nebună,
Să-Ţi cânt, să Te cinstesc...

Când fi-voi numai amintire
Și umbră dusă către zare,
Pe tabla inimii-mi va scrie:
Cerească, sfântă sărbătoare!
(scrisă la data de 20.06 2014).