Lăsați-ne copilăria

Într-o lume ce aleargă, unde oare nu se știe,
Plină de singurătate, de asfalt, tehnologie...
Mai rămâne o scăpare din groteasc-alcătuire,
În surâs, priviri curate, în copii , copilărie !

În tipare ce sufocă, printre hotărâri, decrete ,
O speranță de mai bine, printre-atâtea știri incerte
Mai rămâne o lumină, un vis pentru omenire,
În cântec , glasuri curate, în copii, copilărie !

Când popoarele se luptă pentr-un bine ne-nțeles,
Proclamând război și pace în dispute fără sens.
Mai rămâne o iubire, rațiunii scut să fie,
Ascunsă-n comoara vieții, în copii, copilărie !

Prin urmare, toți cei simpli și sătui de-atâta fum,
Ce nu vor să se îmbete cu al vorbelor parfum.
Către cei ce încă-i rabdă Domnul lumea s-o conducă,
Un apel avem a face, omenirii ce-i pe ducă :

Ne-ați luat pe rând , pădurea, aerul, râul curat,
Ne-ați promis, marea cu sarea și un trai îmbelșugat...
De un lucru nu v-atingeți , nu-i de glumă, să se știe!
De credința-n veșnicie și copii, copilărie !