Dragostea nu-i o părere!

Păsările lângă mine
Îmi dau ocol, se opresc,
Se bucură că mi-e bine,
Țopăind, mă mai privesc,

Și-și iau zborul deodată
În pereche, sus... pe ram.
Le-am zâmbit, și încântată,
Le ascult al lor program.

E un imn de dimineață
Ca un solo... el și ea.
El întreabă printr-un cântec,
Ea-i răspunde tot așa.

El continuă s-o-ntrebe
Cu alt ton, alt ciripit...
Ea se depărtează-alene
Pe-un alt ram mai însorit.

Răspunde cu îndrăzneală,
Dar puțin întârziat.
Parc-ar vrea să îl atragă
Pe o rază lângă ea.

Să se-ascundă, să-i șoptească,
Cât de fericiți sunt ei,
Într-o zi de primăvară
Printre cuci, plopi, nuci și tei.

...Păsările-ndrăgostite...
(în ritual de-mperechere),
Prin natură se transmite:
„Dragostea nu-i o părere!”,

E ceva din Dumnezeu,
Tre`(trebuie) s-o ai și tu, și eu.
Este dulce și frumoasă
Îți face viața mai voioasă,

Mai cu zâmbetul în piept...
Te simți întreg, mai complet,
Cu planuri de viitor,
Vezi roz... plutești pe nor...

Totul pare mai ușor
Cu-n potrivit ajutor.
E un cântec, e o salbă,
E o floare fină, albă,

Ce nu trebuie pătată,
Ci curată,-mprospătată,
Ca o comoară păstrată,
Ca dar divin înmânată,

Este binefăcătoare,
E căldură, e răcoare...
Trebuie apreciată!
Dragostea e minunată!