Tu mi-ai fost dat, iubitul meu
Şi hărăzit în viaţă,
Să fim la bine şi la greu
Şi să-L slăvim pe Dumnezeu
În orice dimineaţă.

Iar înserările când vin,
Să ne-amintim de Tată,
Căci ne-a dat harul Său divin
Şi ne-a dat pacea pe deplin,
Să nu uităm vreodată!

Poate că-n drumul pe pământ,
N-am stat mereu pe Cale,
Am oscilat ca frunza-n vânt,
Căci neştiind de Legământ,
Ne-am complăcut în vale.

Dar când am fost atinşi de El,
De Duhul Sfânt, Lumina,
Ne-a transformat! Emanuel,
Domnul Măririi, Sfântul Miel,
A luat asupra-I, vina.

Ne-a curăţit trecutul şi
De-acum, în ascultare
Să tindem doar spre veşnicii,
Să îndrumăm pe-ai noştri fii
Prin vorbă şi purtare.

Aşa cum Tatăl ne-a vegheat
Şi ne-a condus pe cale,
Să fim exemplu de urmat,
Să nu ajungă niciodat'
Să umble-n neagra vale.

Conduşi de Duhul Sfânt, mereu
Să răspândim Cuvântul,
Să spunem despre Dumnezeu,
Acelora ce trec prin greu
Şi să le dăm avântul.

Să le purtăm povara, noi,
Să practicăm jertfirea,
Atunci când luptă cu nevoi,
Să fim exemplu, iar noi doi
Să proclamăm Iubirea.

Şi în tandem cu Dumnezeu,
Să mergem pe Cărare,
Căci suntem una, tu şi eu.
Uniţi pe veci, iubitul meu,
Să ne-ndreptăm spre Soare. . .

23/06/14, Barcelona-Lucica Boltasu