Lasă-ți lacrima la cruce

Știi căci pleci din adunare mai bogat,
Când lacrima și suferința,
La poala crucii ți-ai lăsat?

Știi căci ți-este dusă lacrima în ceruri,
Iar chinul sufletului îți e purtat,
De Mielul sfânt ce-a suferit-n Golgota,
Și stricăciunea vieții ți-a luat?

Știai căci părtăsind în adunare,
Ți-aduni în cer ''arginți ce nu se ruginesc''
Și te așteaptă-n bucurie, cântările și
Rugile, ce-n lacrimi grele le rostești?

Știai căci Domnul plânge-n ceruri pentru tine,
Când greul îti apasă ființa, când ești zdrobit...
Şi-ți este clătinat... din rodul
Ce l-ai adunat cu bucurie, pocăința?

Știi căci Mielul stă în mijlocire,
În faţa Tatălui ceresc,
Rugându-L să îți dea Putere
Ca darurile, binecuvântările, să ți le păstrezi?

De-aceea: Lasă-ți lacrima la cruce!
Povara ce-apăsare-aduce
Ridică-te și umblă prin credință,
În dragostea - dintâi şi pocăinţă!





După serviciul de cult de duminică dimineață. .