Când primăvara-n satul meu
E gata ca să vie
Și când învins e gerul greu,
Când ape-n văi se scurg mereu
La viață totul reînvie...

Și vara când sosit-a-n sat
Și-aduce-a ei căldură
Chiar orizontu-nseninat
Pe tot cuprinsul și-a lăsat
Frumseți peste măsură.

Frumos e toamna-n satul meu
Când roadele-ți aduni -
Când vezi cum Bunul Dumnezeu
A dat din nou belșug, mereu,
Cum dat-a din străbuni...

Când după luni și zile-ntregi
Sătucu-n alb se-mbracă,
Când e schimbat de sfinte legi -
Nu-i șade rău, să mă-ntelegi,
Cu nea și promoroacă.

Când de cu zori cocoșul iar
Vestește-o nouă zi
Din somnul dulce când tresar:
Și bucuros din pat eu sar:
Ce faină-i dimineața-aci!

Și ziua-n satul meu natal
Din nou surprize aduce -
Când zarea-i toată de cristal
Și munca, cântul, val cu val,
Nu-i greu a ți le duce.

De taine plină-i seara-n sat,
Și plină-i de mistere...
Când orizontu-ntunecat
Tăcerea a redeșteptat
Repausul și-l cere...

Ce dulce-i noaptea după-o zi
De muncă și de greu -
Târziu ai satului copii
Lăsat-a ulițe pustii...
Ce liniștit e satul meu.

De sat mi-e sufletul legat,
De cer vreau inima s-o leg -
Chiar de mă duc în lung și-n lat
Și toată lumea de-o străbat
Tot satul mi-l aleg!