Doar Tu mă vezi când plâng. . . suspinul,
Doar Tu-l auzi şi-l ştii mereu,
Îmi simţi trăirea zbuciumată
Cum se frământă să răzbată,
Doar Tu, Preasfinte Dumnezeu.

Doar Tu mă mângâi când durerea
Mă sfâşie ca pe-un nimic,
Doar Tu îmi dai crez şi speranţă
Să pot ca să răzbesc în viaţă
Şi să renasc, să mă ridic.

Doar Tu îmi eşti mereu aproape,
Chiar şi atunci când sunt căzut,
Sub catafalcul vieţii, truda,
Mă vrea un vânzător, ca Iuda,
Dar Tu-mi eşti pavăză şi scut.

Doar Tu-mi păstrezi nădejdea vie,
Să pot să-nving, să pot răbda,
Chiar dacă nimenea nu ştie
Cât mi-e de greu, din veşnicie,
Tu-mi dai deplină pacea Ta.

Şi numai Tu-n omniscienţă,
Ştii tot ce fac, tot ce gândesc,
În Absolut eu am speranţă,
În Cale, Adevăr, şi Viaţă
Şi-n Dragoste eu propăşesc.

Doar Ţie, numai Ţie Doamne,
În Duh şi-n Adevăr mă-nchin,
Deşi-s un bulgăre de tină,
Prin Tine-s rază de lumină,
Aşa cum sunt, la Tine vin!

27/06/14, Barcelona-Lucica Boltasu