Condu, Isuse, paşii mei
Pe calea Ta cea dreaptă,
Când mă-nconjoară norii grei
Să nu mă tem deloc de ei,
Căci slava Ta m-aşteaptă.
Ajută-mi să privesc mereu
Dincolo de-ncercare —
De felu-n care mă port eu
Depinde biruinţa-n greu;
Credinţă dă-mi, răbdare.
Adeseori ce mic ai fost
În ochii mei, Hristoase…
Ziceam: “să cred nu are rost”
Plătind cu lacrimi multe-un cost..
Momente dureroase.
Dar când puternic Te-am văzut
Şi m-am bazat pe Tine,
Ce izbăviri mari am avut!
Tăria-atunci Ţi-am cunoscut,
Şi grija-Ţi pentru mine.
Nu-i greutate, nu-i necaz,
Nu-s lipsuri, nu-i strâmtoare,
Nu-i lovitură, nu-i talaz,
Nu-i plâns, nu-s lacrimi pe obraz..
Să n-ai Tu rezolvare.
Cât de măreţ esti Domnul meu,
În tot ce-mi faci Tu mie!
Atotputernic Dumnezeu,
Cu tot ce sunt şi ce am eu
Ţi-aduc laude Ţie!
Amin.
29 iunie 2014
http://pauladita.wordpress.com/1-2/581-2/condu-isuse-pasii-mei/