O frunză desprinsă din ram...

Pășesc agale pe alei....
Printre pomi, copaci de tei,
Vântul, adie liniștit...
Fericit al meu privit,
printre a pomilor ramuri,
sclipiri de albastru și albi nori.
Ce feerie!!... Ce fiori!...
Uimit mă uit și mă întreb:
Ce este viața... pe pământ?
Te naști ca floarea, dintr-un bulb,
în zori,... te ofilești în asfințit...
Viața, este ca și gândul.
Schimbătoare, ca și vântul.
Acum e blând, acuma șuieră...
Totul leagănă, totul schimbă,
Acum e lin, te răcorește...
Se schimbă-n furtuni, te lovește.
Și... ce e viața unui om?
Ce e viața unui pom?

Din pomul pe care-l priveam,
O frunză, s-a desprins din ram.
Am ținut palma desfăcută...
Frunza... s-a așezat tăcută.
Priveam la ea cum s-a desprins.
Și atâtea altele, au nins...
Sfios, cu uimire am privit,
la frunza desprinsă de vânt.
De n-o prindeam, ar fi căzut,
călcată, ar fi ajuns pământ.
Dar palma mea, a ocrotit-o
S-o ducă vântul, n-am lăsat-o,
Mi-am zis încet, mergând, spre casă:
Ai fost o frunză mult aleasă.
Am pus-o pentru-a ei îngrijire,
În jurnalul meu de amintire,
Printre zecile de file...
Va rămâne fericită,
Liniștită, ocrotită.

Priveam temut... și m-am văzut,
O frunză purtată de vânt,...
Gândul mi-a îngenunchiat la Tron,
Cu o rugă, pentru al meu Domn:
”Tată!... Dacă în viață voi cădea,
Luat de vânt, sau vreme rea,
Răpus, căzut jos, la pământ,
Întinde-Ţi mâna ”Ta” de Sfânt”,
Să cad, lasă-mă, în palma Ta,
Pentru a-mi salva, viața mea.
Spală-mă de zgură, de scrum,
Așează-mă în Sfântu-Ți album.
Când vei veni, după cei vii....
Eu să înverzesc în veșnicii.
Am să Te laud ne-ncetat,
Căci palma ”Ta” sfântă, m-a salvat.
Viață în dar,” Tu” mi-ai dat.
O viață sfântă am să trăiesc,
Când vei veni, eu să înfloresc,
Nicidecum, să mă căiesc...
Mă încred în Tine, -Tată ceresc!-


Toma Coca, ALGHERO 02/07/2014