Vin să-mi așezi a mele gânduri
Pe brațul Tău cel sfânt și drept,
Și să-Ți aduc aminte, Doamne,
De atâta timp eu Te aștept!

Nu plâng că greul e prea mare,
Sau că în chinuri grele sunt
Ci plâng de dorul Tău, Isuse,
De dorul Duhului Tău Sfânt.

Am învățat că-s muritor,
Că viața ce-o trăiesc e vis
Că realitatea va veni
Când ochii, reci, vor sta închiși.

De asta greul nu e greu,
Și pot răbda în încercare
Că nu trăiesc prin harul meu,
Ci prin puterea Ta cea mare!

Nu mă căiesc, și nu mă plâng
De greul și ispita mare,
Ci mă întreb sfios și blând
Cât e în mine Duhul Sfânt?

Toate se duc și toate trec,
Și încercări și lacrimi reci,
Însă prezența Ta, Isuse,
Ea va rămâne în veci de veci!

Învață-mă să prețuiesc
Ce niciodată n-o să moară,
Dă-mi Duhul Tău din plin, Isuse
Cu El să-mi strâng în cer comoară!