Căinţa

Cât ai trăit ai strâns şi-ai strâns,
Cum strânge de pe crengi furtuna,
Şi-acum te uiţi cu suflet plâns,
Că toate câte tu le-ai strâns
Te lasă una cate una.

Ai vrut aici pe-acest pământ,
Să-ţi faci un rai, ce cutezanţă,
Şi pleci din rai cu pumnii goi,
Iar unde pleci tu n-ai speranţă.

Ai vrut aici, pe-acest pământ,
Să-ţi saturi inima flămândă,
Dar toate-aici se duc, se vând,
Iar mai încolo de mormânt
Tu nu ţi-ai strâns decât osândă.

Ai vrut să fii înconjurat,
De tot ce mîngâie privirea,
Dar vai, cu cât ai adunat
Cu cât de lume te-ai legat,
Cu-atât mai grea e despărţirea

Acum priveşte dar ce ţi-a rămas,
Şi singur judecă-ţi fiinţa,
Isus te cheamă, fă un pas
Şi-apucă-n ultimul tău ceas
Comoara cea de preţ... căinţa.

de Petru Dugulescu