De multe ori mergând pe cale
Am obosit și lenevesc
Și la fiecare încercare, spun
Gata, n-am să mă mai pocăiesc.

Și îmi vărs amărăciunea
Plângând în rugăciune
Trag aer tare în piept
Mă ridic și iar cârtesc.

Vorbesc în inima mea
Nu pot, calea e prea grea
Parcă Domnul m-a uitat
De lângă mine a plecat.

Simt că nu mai e cu mine
Că sunt dat de rușine
Starea mea e la pământ
Nu mai sunt acel om blând

Valuri multe mă lovesc
Puterile îmi slăbesc
Nu mai pot a te lăuda
Căci m-am afundat în lumea rea

De multe ori vreau să renunț
La numele de pocăit
Căci așa satana vine
Să mă-ntunece pe mine

Lasă-te de pocăință
Că stai doar în suferință
Vino iar în lumea mea
Și-am să-ți dau tot ce vei vrea

Am văzut că prin voința mea
Nu puteam a mă opunea
Și atunci mi-am adus aminte
De-ale Domului cuvinte

Când strigă un nenorocit
Domnul aude, nu sta nepăsător
Îl ia de mână
Și-l scoate biruitor

Credeam ca m-a părăsit
Dar lângă mine stă veghind
Și într-o zi mi-a vorbit
Cu un glas așa de blând

Nu te teme, dragul meu
Căci eu știu amarul tău
Și ceea ce am pus în tine
Este mai mare ca lumea.

De aceea îți vorbesc
Rămâi în locul unde ești
C-are să vină izbăvirea
Și-n cortul tău mântuirea

După aceste vorbe spuse
Am plâns și m-am bucurat
Am strigat cu glas tare
Doamne, nu m-ai lepădat

Ți-ai adus aminte de mine
În strâmtorarea mea
Și nu m-ai lăsat să cad
Să mă duc în lume iar

Moartea păcătosului nu o vrei
Ci întoarcerea la Tine
Tu să ne fii Domn și Tată
Iar noi Ție să-Ți slujim