Căutat-am adevărul prin știință,
Degeaba, nu puteam găsi lumina,
Izvoru-nțelepciunii și deplina,
Putere-adâncă către biruință.

Și ostenit de multa-mi căutare,
Plecat-am capul; trupul, în țărână
Căzut mi-era când mi-a întins o mână
Duios zicându-mi: ,,-Vei găsi intrare,

Prin Mine doar, spre patria cerească;
Eu cale sunt acelor ce M-ascultă!,,
,,-Isuse drag, dar vina mea e multă!
Cum voi găsi odihna sufletească?,,

,,-Tu nu ști că plătit-am preț de sânge
Și n-ai simțit lumeasca întinare
Strângându-Mă, cu neagră-mbrățișare,
Cum trupu-Mi sfânt, făcut păcat, se frânge!

Nu ști că îndurat-am chin și moarte,
De Tatăl dureroasa despărțire
Să poți gusta râvnita fericire,
De pace și iertare să ai parte!,,

Trezitu-m-am atunci din amorțeală
Și scuturat de-amarnică căință,
Am regretat și-am plâns spre pocăință,
Întreg trecutul dându-mi la iveală.

Ca crinul alb, împrospătat de rouă,
Am renăscut, din vicii și păcate,
Eliberat, iertatu-mi-le-a toate,
Isus, ce m-a făcut făptură nouă.

Iar după ce veni să locuiască,
În mine, revărsă o pace sfântă
Iar sufletul voios, mereu îmi cântă,
Trăind o bucurie, îngerească.

Am priceput atunci că-i născocire
Știința fără Domnul ce învață;
El singur este ușa spre viață,
E adevăr, dreptate și iubire.

01.07.2014