Dacă-ar ştii toţi ce gândeşti
Ce te-ai face-atunci creştine?
N-ai începe să roşeşti?
Te-ai simţi comod şi bine?
Dacă-ar ştii toţi ce dorinţi
Se-ascund în a ta simţire,
Ai continua să prezinţi
O falsă neprihănire?
Dacă-ar ştii toţi pasul tău
În umblarea ta prin lume,
Cum ar fi vorbit -- de rău
Sau de bine -- al tău nume?
De-ar vedea toţi faţa ta
Reală, adevărată,
Oare ţi-ar mai acorda
Încrederea lor vreodată?
Dacă-ar ştii toţi ce priveşti
Vrând ca nimeni să nu vadă,
Sfaturile-ţi creştineşti
Ar mai fi cin' să le creadă?
Dacă-ar ştii toti viaţa ta
Te-ai mai ridica-n picioare
A cânta, a predica,
A recita-n adunare?
Dacă-ar ştii toţi...dar Isus?
De El nu te poţi ascunde,
Pentru El secrete nu-s,
Ochiu-i peste tot pătrunde.
De ce de-alţii te fereşti
Dar de Domnul nu ţi-e frică?
Crezi că poţi să-L păcăleşti?
Crezi că mâna Sa e mică?
De ce cu-alţii tu eviţi
Să te porţi fără mânuşă?
Dar pe Domnul îţi permiţi
Să "Îl ţii" afar' la uşă?
Când defapt e Suveran;
Viaţa oricând să-ţi ia poate!
Nu căuta să-I fi duşman,
Pocăieşte-te, în toate..!
Schimbă-ţi azi trăirea ta,
Cât încă ai har, creştine!
Masca de-o vei arunca,
Va fi ferice de tine!
Amin.
5 iulie 2014
http://pauladita.wordpress.com/