Pe căi neumblate, pe drumuri pustii,
Pribeag într-o lume străină,
Strigam către Domnul, speram ca-ntr-o zi,
Să-mi dea izbăvire deplină.
Necaz, strâmtorare, un suflet trudit
Cautându-şi cetatea pierdută,
Prin Tine azi este deplin fericit,
Prin Duhul e azi o redută!
Destulă-a fost vremea de chin şi amar,
Acum răzvrătirea-i departe,
Uitată e vina, iertat sunt prin har,
De dragostea sfântă am parte.
Tăria mea-i Domnul, Îl laud mereu,
Cu inimă nouă, curată,
În numele Lui plec genunchiul căci eu,
N-oi mai fi cel de ieri, niciodată!
Pe drum de speranţe păşesc bucuros,
De dragoste-i inima plină,
Când sprijin pe cale îmi este Cristos,
Mă umplu de har şi lumină!
11/07/14, Barcelona-Lucica Boltasu