FII DARNIC

*
Omul iubitor de bani,
Nu se-ndură de orfani.
Darnic e cu cei ce au,
Disprețuind pe cei ce n-au.
Temător să nu sărăcească,
Dăruie, ca să primească.
Darul lui, cu scop e dat,
Să se-ntoarcă multiplicat.
Oricât are, tot nu-i ajunge,
Că-i sărac, el tot se plânge,
Că duce lipsă de pâine,
Se teme de ziua de mâine.

Omul darnic, chiar de n-are,
Împrumută și-n ajutor îți sare.
Împarte puținul care-l are,
Fără nici o supărare.
Adună nestemate de iubire,
Pentru o viață-n nemurire.
Are milă... se jertfește...
El iubirea... dăruiește.
Nu pentru sine... trăiește,
Legea divină îl cârmuiește.
Bucuria facerii de bine,
În legământul iubirii îl ține.

Unii dăruiesc judecând,
Fără milă de flămând.
Cel ce dă cu judecată,
Pierde darul de răsplată.
Unii dau să se fălească,
Alții să te umilească.
Alții procesivi din fire,
Își dau darul cu cârtire.
De sărac, lor nu le pasă,
În desag mai mult îndeasă.
Nu dau... vor să primească...
Și averea să tot crească.

Alții dau cu mulțumire,
Darul lor plin de iubire.
Și dau Slavă Domnului,
Că pot da, prin harul Lui.
Fii gata să dai mereu,
Fără părere de rău,
Nu uita că Dumnezeu,
S-a-îngrijit de avutul tău.
Bogăția ca și sărăcia,
Nu poartă-n ele veșnicia.
Bogatul ce dă din iubire,
Va fi plin de fericire.

Săracul... ce iubire-împarte,
Domnul îi face dreptate.
Inima plină de bunătate,
De Domnul nu se desparte.
Cel ce dă celui lipsit,
Din ce a agonisit,
Bogăția nu-i lipsește...
Și iubirea se-înmulțește.
Cel ce dă fără de silă,
Și-mparte altora milă...
Va avea viața senină,
Va primi de sus lumină.
Credința i se-ntărește,
Fiindcă harul prețuiește.
Amin!