Cad petale de tăcere
Din chindie și din sălcii
Lumea c-a-nceput să spere
Începuturile păcii.

Tihna lor portocalie
Fulguiește în ninsoare
Peste codru, pe câmpie
Și pe curgerea de Soare.

Ating frunzele ce șoapte
Își pierdură în sfială
Nu e zi și nu e noapte
Și nici zborul nu se-nșală.

Vin tăcute și solemne
Văzurilor liniștire
Ca o rugă să ne-ndemne
Spre răbdare și iubire.

Râul parcă-nțepenit e
În culori când se răsfață
Tot în clipe liniștite
Se topește-n zări de ceață.

Violet e și e bine,
Purpuriu e și e seară
Revărsarea de lumine
Asfințitul îl măsoară.

Sufletul culori adună
Încântat de frumusețe
Să-mpletească în cunună
Mulțumiri aduse Vieții.