Rugaciune


O straja fiintei mele pune,
Ca sa grijesc la ce-am a spune,
La tot ce buzele-mi rostesc,
La ceea ce ochii-mi privesc,
In minte ceea ce gandesc,
La umbletul meu de-i firesc!
Nu ma lasa sa ma-ntinez,
Fiinta mea sa mi-o patez
Cu ale lumii stricaciuni,
Ci da-mi putere-n rugaciuni,
Sa pot sa raman vegheator
Si tot ceea ce-i trecator
Sa nu patrunda-n fiinta mea
Sa smulga dragostea, pacea!
Ci scoate-afara tot ce-i rau,
Tot ce nu-i dupa placul Tau.
Caci si-n Cuvantul Tau se spune
C-o vulpe mica, far' renume
O vorba-o barfa-o clevetire,
O rautate sau pornire
La discordie sau manie,
Poate sa strice far' efort
Ce-i valoros in al meu cort.
Si ani de-a randul ce-am cladit
Si prin purtarea-mi ce-am sadit,
Sa nu dispara la clipeala
Lasand in van a mea-osteneala!
Pazeste-ma de rautate,
De vorbele ce sunt desarte,
De ura, pizma si minciuni,
Porniri spre rau si stricaciuni,
De-amaraciune si-mbuibare,
Nemultumire si-apasare,
De vorbele cu dublu sens,
Zgura pacatului ce-i dens,
De ce nu-i din incredintare,
Ci e din lipsa de-nfranare!
Tu pune-n mine tot ce-i sfant,
Ce-i potrivit cu-al Tau Cuvant,
Ca trupul meu intreg sa fie
Un templu pentru-mparatie.
Fara de pata, zbarcitura
Ci curatit de-a lumii zgura!
Imbraca-ma-n puterea Ta
Ca in picioare sa pot sta,
In ziua-aceea glorioasa
Cand ai sa-Ti chemi a Ta mireasa,
Sa-Ti pot iesi-n-tampinare,
Uitand de boli, si de-ntristare!
Si vesnic in Ierusalimul sfant
Sa cant un imn spre a Ta slava,
Sa uit ce-a fost pe-acest pamant
Si in prezenta Ta suava,
Sa cant cantarea biruintei
Pe tarmurile fagaduintei!

Amin.