Credința nu e modul în care îți faci cruce,
Iubirea nu-i un fel în care faci amor,
Iar Dumnezeu nu este o unealtă,
Să-L chemi întotdeauna doar când vrei ajutor.

Nu e de-ajuns o viață în lumea ipocrită
Tot arătând fățarnic a ceea ce nu ești
Pupând de zor icoane și închinând la idoli
Plecând apoi de acasă să înșeli, să preacurvești.

Când te închini la moaște și speri să-ți fie bine
În relativul zilei ce nu e absolut
Doar Dumnezeu te știe ce ascunzi acolo-n tine
Pe El nu poți să-L minți căci știe ce ai făcut.

Îți știe viitorul, îți știe slăbiciunea,
Te știe de blestemi, când gândul ți-e mârșav,
Nu poți să fii ferice trăind cum ți se pare
Căci timpul nu te iartă, și tot devii mai sclav.

Pierdut în marea lumii cea plină de păcate
Tot încercând cu greu să te ridici ai vrea
Cum ai putea să scapi de totul și de toate
Cum să mai ai scăpare? Cum o vei căpăta?

Nu este zi mai mare și plină de iubire
când El pentru iubire și pentru tine a spus:
"Oh! iartă-i Tată, Doamne", că nu-s așa din fire.
Pe cruce dându-Și duhul iubitul Domn Isus.

Să crezi, iubind pe oameni prin El, căci te-a iertat.
Prin fapte și credință o viață să trăiești
Ți-a dat o nouă șansă departe de păcat
Și numai prin iubire încearcă să iubești.