Când zorii dimineții îmi profețesc,
În trâmbițe de aur, bunătatea Ta,
Doamne, ești sub pleoape, chip dumnezeiesc,
N-aș deschide ochii, nu Te-aș mai lăsa.

Ochii închiși spre fire, lărgesc zarea,
Orizonturile nu mă mărginesc
Când Tu Isuse îmi ești desfătarea
În lărgimea ochiului duhovnicesc.

Sub pleoape-s orb, fără luări aminte
Față de rana care încă doare,
Căci chipul Tău m-acoperă fierbinte
Și sunt doar în Iubire văzătoare.

Da, chipul Tău, el bezna risipește
Iar ochiul mi se umple de Lumină
Și nu-i ungher să mă ascund firește,
Aici pășesc în aria divină.

M-aplec în rugăciune, mă smeresc
Iar pleoapa mă desparte de țărână,
Pe retina ochiului duhovnicesc,
Nerăsturnat, e chipul de Lumină.

Cu ochii-nchiși, Isus, Te văd mai bine,
Faldurile lumii n-ascund chipul Tău
Și nu sunt umbre să Te poată ține,
Este o scumpă părtășie-n Dumnezeu.

Sub pleoape văd cădelnița Iubirii,
Îmi tămâiază jertfele pe-altare,
Să se ridice-n taina rugăciunii,
Mireasma închinării-n adorare.

Iar lacrime de dor ce se perindă
Să-Ți înconjoare chipul cu grăbire,
Cu strălucirea Ta-n a lor oglindă,
Îmi poleiesc obrazu-n strălucire.

Sub pleoape descopăr un tanic Eden,
Îl străjuiesc cu gene-mpreunate,
El mă inundă cu verdele etern,
De care Tu, Isuse, îmi faci parte.

Acolo, dimineața pe răcoare,
Mă-mpodobesc mărgelele de rouă
Și ne-ntâlnim în susur de izvoare,
Să Îți dau slavă în cântarea nouă.

Sub pleoape văd o lume paralelă,
Lacrima de dor o curge peste lut,
Interferențe de acuarelă
Pictează chipul așa cum Tu l-ai vrut.

Când frații mei, cu ochii-nchiși se roagă,
Tu ești Isuse, Cerul lor sub pleoape
Și poarta se deschide largă, largă,
În plinătatea Dragostei Agape.

Amin!




lacrime=lacrimi