Când rătăceam în astă lume,
Umblând fără de Dumnezeu,
Am fost împovărat și singur,
Fericirea căutam mereu.

Credeam căci o găsesc în lucruri,
În bani, case, mașini de vis,
Lucram din zori și până seara,
Ca să-mi fac micul paradis.

Am adunat averi și ranguri,
Aveam în jur tot ce-mi doream,
Dar sufletul îmi era singur,
Pe Dumnezeu eu nu-L aveam.

Aveam un prieten cumsecade,
Tot timpul vesel, fericit,
Nu avea comori, nici bogăție,
Dar avea sufletu` împlinit.

El avea fața tot senină,
Și ochii își ridica spre cer,
Era mulțumitor în toate,
Avea comori care nu pier.

M-a luat cu el la adunare,
Si acolo Domnul mi-a vorbit,
Și chiar în ziua aceea mare,
În inimă eu L-am primit.

De atunci am fericire-n suflet,
Pace și multă bucurie,
Cu ochii ațintiți spre ceruri,
Îl laud pe Isus pe vecie.
Amin

Ica Drăgoi
22 iulie 2014