Noi și voi

La voi zac ploile târzii
Ascunse după gene,
La noi e dorul cărăuș
Ce frânt în suflet geme.
La voi sunt iernile pustii
Cu firele de-argint,
La noi e fagurul amar
Și așteptări ce mint.
La voi sunt inimi care plâng
Tristețea când le-ndoaie,
La noi sunt fraze care curg
Cu-o lacrimă pe foaie.
La voi sunt clipele ce nasc
Mătănii lungi în rugă,
La noi sunt vise care pun
Și bucurii pe fugă.

La voi sunt denii ce vă strâng
Cu sfinții laolaltă,
La noi-s fântânile adânci
Și Luna tot mai înaltă.
La voi e drumul cel îngust
Ce duce în poiană,
La noi izvorul nesecat
Ce curge după geană.
La voi e strana cu cântări
În zi de sărbătoare,
La noi sunt strofe amintind
De-un suflet care moare.
Și ca o primă lumânare
Ce-a ars la prima nuntă,
Ne vom topi și noi, și voi,
Sub ploaia cea măruntă.
Dar până-atunci ne vom pleca
Cu gândul tot la voi,
Și-n vise o să întrebați
Căutându-ne pe noi !

Viorel Balcan 22 iulie 2014