Nu lăsa,
Să-mi schiopăteze versul ce mi-ai dăruit,
În curat și ascultare, vreau să-l țin hrănit.
Nu lăsa să pierd pe Cale, moștenirea-dragostea,
Ci, să strâng cu bucurie, spice-n urma Ta.
Nu lăsa,
Sămânța dată să se vestejească-n soare,
Dă-mi din Apa Vie, Doamne, lacrimi în a ei udare.
Nu lăsa un vânt ce-usucă, când lucrarea e în floare,
Dă-mi îndemnul, Doamne Sfinte suflă milaTa cea mare.
Nu lăsa,
Să cadă roada înainte de-a fi bună,
Pune gust în ea, Isuse, și dulceața Ta cea sfântă.
Nu lăsa păsări păgâne să îmi smulgă sfântul rod,
Dă-mi din paza de Lumină, totdeauna să mă rog.
Domnul, sora mea dragă.