Flori prin noapte nu arată
Nici culoare, nici lucire
Însă că aroma, iată,
Cheamă sufletu-n iubire.

Și prin beznă nu încântă
Cu petala și stamina,
Dar parfum de viață sfântă
Se aude ca lumina.

Presupun cam unde-s ele
Printre umbre-ntunecoase
Știu doar că pe cer sunt stele,
Pe jos - florile frumoase.

Nu le văd cu văzuri strâmte,
Nici cu-auzul nu le pipăi
Numai sufletul meu simte
Că frumosul lor în clipă-i.

Nu le vede, nu le-aude
Însă bine-așa le știe
Când se trec ore rotunde
Din și înspre veșnicie.

Timpul e nedefinibil...
Chiar de-n jur nu văd pe nimeni
Mulțumesc că mi-e posibil
Să cunosc atâtea inimi.