Cu mulțumire vin, surori și frați,
În greul meu cu mine-ați stat,
M-ați susținut, m-ați ajutat,
Măcar că eu, n-am meritat.

Și... de ce n-am meritat?
Căci de ei m-am depărtat,
Și nu numai de frații mei,
Ci și de Tatăl meu din cer.

De Tatăl meu ce m-a chemat,
Prin mila și-ndurarea Lui,
La început, L-am acceptat,
Dar după-aceea, L-am uitat.

Dar frații mei, mi-au arătat
Căci există dragoste cu-adevărat
Când am ajuns, în greu necaz,
Ai mei frați, m-au îmbrățișat.

Am simțit cu-adevărat,
Că-n jurul meu există frați
Ce cu drag mă-nconjurau,
Chiar în greu când eu am stat.

Eu le mulțumesc frumos
În Numele lui Isus Hristos.
Să-și arate ne-ncetat
A lor dragoste de frați.

Mă scuzați și mă iertați
Iubiții mei, surori și frați,
Căci urât m-am comportat
Că de voi m-am depărtat.

Îți mulțumesc, scump Împărat,
Căci de Satan, Tu m-ai salvat,
Prin dragostea și harul Tău,
Și pot să fiu cu ei din nou.
Amin