Voi, copii ce aveți mame, aici pe pământ,
Și vă poartă-n rugăciune, mereu suspinând,
Ascultați de-al ei îndemnul, ce vă îndeamnă tot mereu,
Înspre calea fericirii, o, către Dumnezeu.

Ochii ei au vărsat lacrimi și varsă și-acum,
Câte lacrimi și suspine, sunt pe-al vieții drum
Mama-i dorul și alinul, copilului pe pământ,
Ea-l alină-n suferință, o, nu uitați nicicând!

Mama-i ființa minunată, și cel mai scump dor,
Câți copii în astă viață, de ea sunt orfani
Gândul lor spre ea se-ndreaptă, cu suspine mari și dor,
Și din greu mereu oftează, o, după mama lor.

Dar voi care aveți mame, aici pe pământ,
Îngrijiți-o și-ascultați-o, n-o uitați nicicând.
Și purtați-o-n rugăciune, căci și ea vă purta,
Până ce v-a dat viață, o, mult a suspinat.