De ochii ni-i apleacă
Tristeţi ivite-n gene,
Părintele ne cheamă
Să-L urmăm în veghere.

Când gânduri cu grămada
Frământă inima
Atunci să ştii credinţa
Salvează viaţa ta!

De nu găseşti pe nimeni
Să verşi greul suspin
În inima-I de Tată
Găsi-vei mult alin!

Apleacă-te sub Crucea
Ce parcă astăzi arde!
Şi vei primi puterea
A le purta pe toate!

Nu-ţi îngropa nădejdea
Sub steagul de tristeţe
Că scumpă izbăvirea
Cel credincios o vede!

Avântă-te în luptă!
Tu eşti chemat ca fiu,
Să învingi ce te aşteaptă
Urmând Cuvântul viu!

Porneşte înspre Slavă
De azi, mai hotărât
De-ai ştii câte-l aşteaptă
Pe cel nebiruit!

El nu te lasă frate!
Tu soră care plângi!
Şi-ţi schimbă iar durerea
În bucurii adânci.

El te aşteaptă-n prag
La ceas de sărbătoare
Ridică-te căci ai
Un Tată aşa de mare!