Frumuseţea-i trecătoare...
Mulţi o spun dar nu-nţeleg
Căci pun preţ pe-nfăţişare
Şi adesea o aleg!

Frumuseţea-i o podoabă
Care ochii îi încântă
Dar se duce-aşa degrabă
Şi-apoi înima-ţi frământă...

Căci dacă-a plecat degrabă
Frumuseţea de pe chip
Apoi, omule te-ntreabă
Ce-a rămas din ea? Nimic!

Dar comoara cea mai sfântă
Ce-are omul pe pământ
Este sufletul ce-ncântă
Este mierea din cuvânt...

Frumuseţea-i trecătoare
O ştii tu...o ştiu şi eu...
Dar iubirea e o stare
Ce-o zideşte Dumnezeu!

Vulcan-25-07-2014
Mary