Cât de mare eşti! ...

O, Doamne cât de mare eşti
Prin forţa-Ţi vie, creatoare
În ne-ntrecuta Ei grandoare,
Ce-ai pus-o-n lumile cereşti
Care atunci când le priveşti,
Cu sentimentul de-ntrebare
Se-opreşte-a minţii cugetare!

Atât de mică mi-e gândirea
Privind măreaţa-Nţelepciune,
C-orice-ai creat e o minune
Vestindu-Te-n nemărginirea
Ce-Ţi laudă tăcând zidirea,
Şi-n faţa-I orice gând apune
Topindu-se ca-ntr-o genune!

Stă-n loc a minţii cugetare
Văzând puterea-Ţi infinită
Prin opera-Ţi nemărginită,
Aşa cum Universu-apare...
Cu marea taină prin creare
Ce nu-i de minte-nchipuită
Prin forţa cum e plăsmuită!

Şi cât de mare Doamne eşti
Prin dragostea-Ţi dăruitoare,
Când Fiul Tău prin întrupare
S-a coborât din slăvi cereşti
La oamenii cei pământeşti,
Prin Jertfa Sa s-avem iertare
Părtaşi la viaţă, - ntru salvare!

Flavius Laurian Duverna
09 august 2014