ÎN SERILE DE VARĂ

În liniștea profundă din serile de vară
Trimit privirea mea spre sorii luminoși
Și simt cum frumusețea, foarte duios, coboară
Căci nu e stingherită de norii furioși.

E susur de izvor sau numai mi se pare?
Orice ar fi parcă-s transpus în Cer
E farmec și în clipa ce-mi dă înviorare
Și-n visul ce-i produs de-un efemer mister.

‘Pân ce apare luna, puzderia de stele
Mai e, poate un ceas, apoi înmărmurit
Vedea-voi umbra nopții ce nu poate să-nșele
Tezaurul format de Domnul meu iubit.

Cu-atâta pasiune trăiesc experiența
Ce-mi conectează ființa la sferele cerești
Să nu uit niciodată ce-nseamnă existența
Învăluită-n har și-n stări dumnezeiești.

C-ajunge-voi odată dincol’ de constelații
E o credință vie ce n-o abandonez
C-așa găsesc comori ascunse-n revelații
Ca-n serile de vară, minuni să-nregistrez.

Simțind înmiresmarea din fructele zemoase
Nu mă înșel spunând c-aici e-un colț de Rai
O, mi-amintesc de ziua când Dumnezeu mă scoase
Din grota-ntunecimii să-mi dea sublimul trai.

Refugiul furnizat de serile de vară
Nu pot să-l uit, nu pot să-l neglijez
Că-n mine bucurii cerești se desfășoară
Și-acestea mă îndeamnă să lupt și să veghez.

George Cornici/9 August, 2014