Să-mi fie sufletul, chimval,
Să-ȚI cânte lauda, Iubite,
S-ajungă în etern ca val,
Cu plinătate, fericită.

Să-mi fie sufletu-alăută,
Să cânt cântarea cea știută,
Ce ne-a -nvățat să ne-nchinăm,
Pe El să-L adorăm din zestrea dăruită.

Să-L laud pe întinderea cerească,
Și-n Casa Lui dumnezeiască,
Popoare... Lui să I se-nchine
Și să se sfințească.

Căci e nemărginit de Mare,
Cântați, sunați din alăute și chimvale,
Și noi și voi, cu toții in glas doar Lui,
Mărire, slavă, ossanale!






după Psalmul 150, cu bucurie.