Dac-ar fi să cad în valuri,
Mâna-Ţi mă va sprijini!
Când departe sunt de maluri
Tu, la dreapta mea vei fi!

Cât ar fi să urle noaptea
De tristeţi şi întrebări,
Îmi vei lumina cărarea
Prinsă de albastre zări!

Ne întăreşti mereu credinţa
Oricât valul ne-a lovi,
Tu nu-Ţi laşi făgăduinţa
Ocroteşti ai Tăi copii!

Ne ţine în larg-Cuvântul
Ce-I statornic, neclintit,
Chiar dacă adesea omul
Prins de teamă s-a îndoit.

Astăzi, ne plecăm sub arcul,
Nepătruns al voii Tale,
Lasă-ne în suflet Duhul
Călăuză pe cărare!

Suntem vasele adunate
Azi, aici, în Cortul Tău
Umple-le Te rog pe toate
Să învingă pe cel rău!

Noi, ne aţintim privirea
Înspre Slava dreptei Tale,
Ca şi Iacov odinioară
Cerem binecuvântare!