Domnu-i Marele Stăpân
Acel ce l-a făcut pe Adam
Acel ce a fost cu Avraam
Acel ce bine ți-a făcut
Mai presus de ce-ai cerut

Mai presus de realizare
Mai presus de-o meserie
Domnul, sfinte planuri are
Un drum bun la fiecare.

Să nu vă certați pe drum
Le spune Iosif alor săi
Probabil, unii au fost mai răi
Dar se căiseră acum.

Trebuia acea căință,
De ura din a lor ființă
Domnu-i trece-n umilință
Făcând apel la conștiință.

Cum puteau să ascundă totul
Cu minciuni nenumărate
Iacov nu știa secretul
Că l-au vândut pe al lor frate.

El, fratele dintâi
Care face o rușine
Ca s-o repare pe-a dintâi
Îl scapă din mâini haine.

Iuda părea vânzător
Iuda îl vinde dinadins
Să n-aibă loc un omor
Iosif putea fi ucis.

În examenele vieții
Domnul iată-a șlefuit
Trec iufele tinereții
Beniamin este iubit.

Acum se duce orice ură
Iuda, iată-l mijlocește
Cuvinte dulci în a lui gură
Și Iosif în plâns izbucnește.

Acum învață ce-i iubirea
Dispar vorbele lor grele
Învață ce e unirea
Dar de ce în vremuri grele?

Pe oameni ținta îi unește
Numai când e o țintă sfântă
Atunci Domnul mântuiește
Vindecă, binecuvântă.

Toți dorim binecuvântare
Și viața noastră să rodească
Pân-va fi acea chemare
Cândva în patria cerească.

Priviți la ținta cea sublimă
La ceruri chiar și când sunt nori
Și nimic să nu răpească
Cerul cu ale sale gânduri.

Persoanele de lângă tine
Merg și ele înspre Cer
Sau au ieșiri ca și Dina,
spre pofte prietenii ce pier?

Cel ce-ți face rost de prieteni
Este prietenul cel bun
Aici sa fii cu pretenții
Și ia seama la ce spun:

Ia-ți un Prieten-Dumnezeu
Și ține-ți lângă tine
Persoane-n rugăciuni și-n greu
Alături la greu și la bine.