De ce-mbrăcam iubirea-n lacrimi,
De ce din broderii de stele,
Din cânt de ape clipocind,
Din înfloririle-n petale,
Din toate, noi alegem haina lacrimilor
Și îmbrăcăm iubirea-n trist, plângând?

De ce, în lacrimi, inima se scaldă,
Când îi iubim pe cei ce ni s-au dat,
Când pribegesc departe de Iubire,
Sau, când au zborul retezat?

De ce în Golgota în lacrimi,
Am fost spălați cu Sânge Sfânt
Și prima înfășare-n Duhul,
Noi am primit-o -n inimă plângând?

De ce în sărbători 's-atâtea lacrimi,
În rugăciuni sunt lacrimi-râu?
De ce-L purtăm în inimă, ''pe lacrimi, ''
Pe Dumnezeu, Mântuitor, Scump-Fiu?

De ce în lacrimi, ''rochia de Mireasă''
Este ţesută pentru cer,
Iar ''perlele de lacrimi'',
În broderii ce nu se pierd... ?

De ce, când cerul îl privim, privirea iară lăcrimează?... Ne este dor de Dumnezeu...
ÎL asteptăm aicea pe pământ, unde suntem,... Să Se arate și inima se-nviorează.