Eu n-am ştiut în a mea viaţă
Ce-nseamna dragostea de tată,
Dar Dumnezeu îmi e Părinte
Şi-mi dă iubirea Lui fierbinte.

N-am fost primită, înţeleasă,
Nu am simţit vreodat' că-i pasă,
Dar Cineva dincol' de stele
Ştia de lacrimile mele.

Şi.. îmi aduc aminte iară
Că m-au privit ca o povară,
Nu ca o binecuvântare
Când Dumnezeu mi-a dat suflare..

Dar El prin toate-a fost cu mine,
M-a mângâiat, mi-a şters suspine,
Mi-a dat putere şi credinţă,
Şi-a prelucrat a mea fiinţă.

Aş fi ajuns la disperare
Fără a Sa încurajare;
M-aş fi pierdut de tot prin lume..
Un chip şters, fără ţel şi nume.

Chiar dacă-am fost ades lovită,
Isus, cu palma-i găurită,
Atinse blând rănile mele
Punând balsamul Său pe ele.

Din prima secundă de viaţă,
Neîncetat, a fost de faţă,
M-a ocrotit cu-a Sa aripă
Şi nu m-a părăsit o clipa.

De mine foarte mult Îi pasă,
Comoara Lui sunt, preţioasă;
E fericit să-mi facă bine,
Trăiesc prin El, depind de Sine.

Şi mă cufund mereu mai tare
În harul dragostei Lui care
Îmi dă aripi să zbor departe..
Acolo unde nu e moarte.

- ...Dacă vei trece tu prin ape,
Eu, Domnul îţi voi fi aproape;
Şi râurile de vor trece,
Să nu te temi, n-or să te-nece.

Prin foc de vei păşi, creştine,
Nu te va arde, sunt cu tine;
Flacăra nu te va aprinde,
Căci mâna Eu mi-o voi intinde.. -

Amin.
26 august 2014