Eu cred căci din dragoste de Domnul,
Toate florile-nfloresc...
Și în cântări de bucurie, păsările ciripesc.
Din văi se-aud ecouri de iubire,
Și valuri I se-nchină în slujire.

De dor de El, copacii bat din palme
Și nuferii în alb plutesc,
Izvoarele-și înalță bucuria,
Privind spre cer dumnezeirea.

Eu știu căci mamele se-nchină,
De dorul Lui, cu pruncii-n brațe,
Iar tații, mâinile-și ridică în curăție
Și-n glas - dulceaţă.

Scumpi-copilașii, pomii roditori de mâine,
În puritate, glasuri I Se închină,
Batrânii-n rugi - zi,
Sau pe înserate, trimit spre ceruri,
Rugăciuni în mâini împreunate...
Și-n nopți... pân' ''se lumină'. '

Eu știu căci tot ce are viață, Îl slujeste,
Așa cum fiecare am primit,
Din dor de dragoste ce pocăința crește,
Căci dragostea-I e dar - neprețuit!

... tot ce are suflare să-L laude pe Domnul!
Alexandrina Tulics