Nu îmi e teamă de ce o să vină,
De clipele care-oi lăsa,
Vatra şi visul şi obştea străină,
Căci sus este Patria mea.
Multă durere, prea multe suspine,
Mă-ntreb cât mai pot să rezist,
Lutul mă strânge, în lanţuri mă ţine,
Dar eu am nădejde în Christ.
Lacrima cade, în păr promoroaca
Ar vrea ca să spună să tac,
Dar eu mă-ndârjesc, cu cât bate toaca,
Cu-atât vreau slujirea să-mi fac.
Din drumul spre cer nimic nu m-opreşte,
Nici truda, nici boala, căci eu,
Mă-ncred în Isus şi El mă-ntăreşte
Atunci când pe cale mi-e greu.
Nimic bun în noi nu sălăşuieşte,
Chiar dacă în sine dorim,
Când firea dărâmă ce duhul zideşte,
Prin Duhul cel Sfânt propăşim.
Numai la Domnul găsim Adevărul
Şi Viaţa şi Calea căci El,
Prin planul salvării-a învins efemerul,
Isus, Domnul Emanuel.
Nu îmi e teamă de ce o să vină,
De clipele care-oi lăsa,
Vatra şi visul şi obştea străină,
Căci sus este Patria mea.
Multă durere şi multe suspine,
Dar când mă gândesc la Isus,
Văd rana de cuie în care pe mine,
Prin jertfa-I supremă m-a pus.
Sângele care a curs sus pe cruce,
Ne spală de-al nostru păcat,
Spre Plaiul etern credinţa ne duce,
Ea pacea în suflet ne-a dat.
În ascultare eu vreau cu-ndârjire,
Să stau cât mai sunt pe pământ,
Peste aceasta, să fie-mplinire,
În tot ce e scris în Cuvânt!
28/08/14, Irun- Lucica Boltasu